Mutant files: Remy LeBeau [Couldn't be worse...]

Mutant Files: Remy LeBeau

[Couldn't be worse...]

Episodul 1

20 decembrie. Perioada Sarbatorilor de iarna. Pentru unii, zile incarcate de iubire, vizite, daruri, clipe minunate petrecute cu cei dragi. Pentru altii, doar alta perioada profitabila a anului. Pe un bulervard aglomerat al Capitalei, lumea se calca pe picioare pentru a intra in magazine si a cumpara pe ultima suta de metri cele necesare Craciunului. Sprijinit de perete, langa usa de la intrare a unui super-market, un baiat de vreo 17 ani fumeaza tacticos cu o privire plictisita. Poarta un palton lung si negru, cum a vazut ca poarta goticii. Pe dedesubt, se poate vedea clar un hanorac negru, cu un cap de mort mare si alb pe el. Poarta blugi conici albastri si o pereche de Converse clasici, negri, mizeri si plini de noroi. Are par de lungime medie, lins, de un negru ciudat si tralucitor. Ochii caprui sunt de un clar iesit din comun. Baiatul termina de fumat tigara si o arunca plictisit in dreapta lui. Cazand in zapada proaspata, se stinge. Scoate ultimul val de fum pe gura, rotind privirile in jur. Lumea iese si intra in magazinul de langa el in continuu si, desi pare dezinteresat de tot ce se intampla in jurul lui, e foarte atent la toti cei care ies.
Totul pare sa fie o rutina fara sfarsit, dar, la un moment dat, baiatul tresare. Din magazin a iesit un domn pe la 40 de ani, cu inceput de chelie, bine imbracat, care isi numara banii. Baiatul il urmareste cu privirea, pana cand domnul se indeparteaza. Tanarul paraseste peretele de care statea sprijinit pornind dupa om, fara sa il scape o clipa din priviri. Prinde clipa cand domnul isi plaseaza neglijent manunchiul de bani in buzunarul din spate al pantalonilor si baiatul stie ca e momentul potrivit sa actioneze. Se apropie de om, si, in imbulzeala care se creaza intr-o statie de autobuz, prinde clipa ideala. Strecoara mana, apuca, nu stie cat, nu conteaza cat, conteaza ca apuca. Se indeparteaza incet, privind precaut in stanga si in dreapta. De data aceasta nu a strigat nimeni "Hotul! Mi-a luat banii!" asa ca nu mai trebuie sa alerge ca un descreierat sa se salveze si, eventual, sa sara iar ca un apucat pe garduri, sa se ascunda prin ganguri sau sa faca iar smecheria cu cartile...
Cotind pe o strada murdara si intunecoasa, baiatul se reazema de un perete si scoate banii furati.
- 1, 2,... 5,... Oho, e bine... 7, 8,... 500... 600... Frumos... opt milioane sase sute... Superb... mormaie el, privind banii. Ii indeasa intr-un buaunar interior al paltonului si iese la loc in bulevard.
Pleaca hotarat inapoi spre super-market, dar chiar in fata lui coteste la stanga pe o straduta mai putin aglomerata. Dupa vreo 200 de metri, intra pe o usa, deasupra careia scrie "Mes amis". Coboara o scara mica si ingusta si deschide o alta usa. Muzica rock bubuie si peste tot e fum de tigara. Baiatul roteste privirile in jur si ocheste o masa de unde o fata ii face cu mana. Zambeste si se duce spre ea...

Episodul 2

- Buna, Remy! zise fata entuziasmata, ridicandu-se de la masa ca sa il pupe pe baiat.
Cei doi se pupara pe obraz si Remy se aseza pe un scaun in coltul mesei. Dadu mana cu inca vreo 3 baieti de acolo si mai saluta cu mana o fata din partea opusa a mesei.
- Ce faci? zambi fata care il pupase.
- Ce sa fac si eu... Am venit sa va fac un cadou de Craciun... zambi Remy strengar.
Baga mana in palton si scoase banii furati. Apoi se uita pe masa si vazu sticle de bere pe jumatate pline, alte cateva goale si facu o fata posomorata.
- Si eu care voiam sa va dau de baut... zise el si dadu sa bage banii la loc in palton, dar vreo doi baieti sarira ca arsi:
- Stai, stai, stai... Cine a zis ca ajunge ce e aici?
- Da, terminam imediat si poti sa faci cinste linistit... Chiar de mai multe ori, daca vrei...
Si petrecerea incepu. Remy ceru si el o bere si atmosfera se destinse. Glume, bere, fum de tigara, flirturi din ochi intre Remy si fata care il pupase si asa o tinura cei 6 inca vreo 3 ore bune pana sa plece. Se innoptase de-a binelea cand cei 6 ieseau din nou la suprafata, in strada. Erau destul de ametiti, numeroasele beri pe care le cumparase Remy isi spuseneau cuvantul.
- Bine ma, mai vorbim... saluta Remy pe doi dintre baieti si pe fata care statuse in celalalt cap al mesei, care fugira sa prinda un autobuz.
- Paaa! striga si cealalta fata in urma lor.
Ramasi doar 3, Remy intreba:
- Ce mai faceti acum?
- Io plec acasa, frate... Am treaba maine, cadouri, brad, cacaturi din astea... zise baiatul.
- Tu? se intoarse Remy zambitor spre fata, care se topi privindu-l in ochi.
- Eu cred ca mai pot sa stau...
Baiatul care pleca zambi ascuns de fular si dadu mana cu Remy si pupa fata pe obraz dupa care pleca.
- Unde vrei sa mergem? intreba Remy.
- Unde vrei tu... zise si fata, lasandu-se in bratele lui.
Sub ninsoarea deasa care se pornise de ceva timp, Remy si fata se sarutara pasional, lasand mult timp sa treaca pe langa ei pana sa se desprinda...

Episodul 3

- Pe aici... Ai grija pe unde calci... zise Remy, soptit.
Deschisese, folosindu-se de o agrafa pe care o scosese din palton, gemuletul de la subsolul unei case de pe o straduta launtrica. Intrase inauntru cu grija si apoi invita fata sa i se alature.
- Stai linistita, sunt plecati, dar tot trebuie sa avem grija cu vecinii, zise Remy, in timp ce o ajuta pe fata sa coboare.
O data ce intrara amandoi in camera, Remy aprinse o lampa care imprastia o lumina difuza. Era un subsol ca oricare altul, plin cu cutii, pungi, lazi si alte asemenea obiecte, dar, mai presus de orice, plin de praf.
- Remy... vorbi fata, dar baiatul ii taie avantul, soptind:
- Pssst... Nu asa tare... Zi...
- Remy... relua fata, cu glas soptit. Unde suntem?
- Nu stiu cum sa explic, se scarpina Remy in cap. Nu sunt nici eu sigur cum ii cheama...
- Am intrat prin efractie? se ingrijora fata.
- Teoretic... incepu Remy, fata privindu-l patrunzator. ...Da.
- Remy, de ce ai facut asta? Nu ai zis ca ma duci la tine acasa? se apropie fata de el, luandu-l in brate.
- Pai... Acolo te-am si dus... Aici e casa mea... zise el, oftand.
Fata se arata suprinsa.
- Remy... Nu stiu foarte multe despre tine... Faptul ca nu ai ora de venire m-a mirat, faptul ca nu ti-am vazut niciodata parintii la scoala m-a mirat, faptul ca ai fost exmatriculat acum doua saptamani si continui sa te porti ca si cum nu s-a intamplat nimic ma mira si mai sunt atatea altele... De ce nu te deschizi in fata mea?
Remy eschiva si vru sa se intoarca cu spatele, dar fata il prinse de mana si il privi patrunzator in ochi.
- Remy, te iubesc enorm! Cred ca ai devenit o obsesie pentru mine si asta e rau pentru mine. M-am apucat de fumat din cauza ta, intarzii acasa, ma cert cu mama... Acum jumatate de ora m-ai dus in Paradis, sarutandu-ma in sfarsit, dar am si eu pretentia sa primesc ceva in schimb dupa toate sacrificiile pe care le-am facut pentru tine!
Remy o privi absent si nu reusi decat sa mormaie:
- In regula... Daca insisti...
Se aseza pe jos, sprijinit de perete si isi aprinse tacticos o tigara. Trase cu pofta si o privi, usor amenintator.
- Esti sigura ca vrei sa iti vorbesc despre mine?
Fata se lasa la nivelul lui si il privi in ochi.
- Niciodata nu am fost mai sigura de ceva decat sunt acum.

Episodul 4

- Acum vreo 4 ani... Nu, 5 ani. Acum 5 ani, faceam parte dintr-o familie normala. Ma rog, ne incadram in tiparele normalitatii. Aveam 12 ani, nu pricepeam mare lucru din ce se intampla in casa. Vedeam ca tata vine tot mai tarziu, ca se comporta mai ciudat decat de obicei, ca mama are in fiecare dimineata ochii rosii de plans, ca mancarea e mai putina, mai simpla, dulciurile apar mai rar, sucurile la fel... Vedeam lucrurile astea, dar nu intelegeam mai nimic din ele... Nu stiam ca un singur factor statea la baza lor. Tata daduse de bautura. De fapt, daduse el demult de ea, dar abia acum 5 ani a inceput sa bea cu nesimtire, zilnic, tot mai mult, sa toace banii familiei, sa se certe cu mama, sa vina tarziu acasa...
- O, Doamne... murmura fata.
Remy nu o lua in seama, in schimb trase cu pofta din tigara din mana si ridica privirile, fixandu-le pe gemuletul pe unde intrasera cei doi. Ningea tot mai puternic.
- Ma rog, ne obisnuisem cu situatia, si eu, si mama, eu in sensul mai vag al cuvantului, pentru ca nu intelgeam inca ce si cum, pana nu mi-a explicat mama exact ce se intampla, intr-o zi, cand am vazut-o vanata la ochiul drept. A fost momentul in care tata a inceput sa o bata. A urmat o degenerare completa a familiei pe parcursul unui an si ceva. Tata si-a luat viciul in serios, venea cu sticlele acasa si bea in nestire, a fost dat afara de la servici, ramasese mama sa munceasca pe rupte. Si ca si cum asta nu ar fi ajuns, tata o mai si batea ori de cate ori i se nazarea, iar eu, la varsta aia, 13 ani, 14, cati aveam, nu puteam face nimic. Lucrurile au decurs cat au decurs asa, pana cand...
- Dar mama ta nu putea cere ajutor cuiva? intreba fata, emotionata.
- Cui? intreba Remy, pe un ton plictisit.
- Politiei, parintilor ei... Nu stiu, statea asa si indura tratamentul asta?
- Ii era prea frica sa faca ceva. Ii era frica de tata, ca o sa o bata mai rau ca niciodata daca se razvrateste...
- Sa fi fugit cu tine... zise fata.
- I-am sugerat, a zis sa stau linistit ca lucrurile se vor rezolva. Si s-au rezolvat, zise Remy, pe un ton usor sarcastic.
- Chiar asa? se entuziasma fata, nesesizand nota ironica din glasul baiatului.
- Bineinteles. Intr-o dimineata, am gasit-o pe mama fara suflare in patul ei. Tata o snopise in bataie cu o seara inainte. In ziua aia am fugit de acasa. Aveam 15 ani, trecusera 3 ani in compania viciului tatalui meu, nu mai suportam. Iar intamplarea asta a pus capac.
- Asta s-a intamplat intr-a 10-a, atunci cand ai lipsit o saptamana intreaga de la scoala... sovai fata.
- Da. Eram decis sa nu mai vin la scoala, hoinaream pe strazi, eram lesinat de foame si de sete, de somn... Am stat asa vreo 3 zile si apoi, disperat, m-am dus sa o caut pe diriga. Stiam unde sta, m-am dus direct la ea, mi-a fost frica sa merg la scoala. Diriga stia de problemele noastre de la mama, dar nu ar fi crezut ca o sa se ajunga aici. M-a luat in casa, mi-a dat sa mananc, m-a imbaiat, mi-a dat niste haine de-ale sotului ei...
- Stiam eu ca e un suflet bun diriga... Dupa felul cum se poarta cu noi...
- Intr-adevar, m-a ajutat... In cateva zile, a aranjat cu o casa de copii sa stau la ei pana termin liceul, dupa care sa imi gasesc de lucru. Si in inca o saptamana, tata a fost arestat. De atunci, a inceput si decaderea mea...
- De ce? Asta ar fi trebuit sa te ajute! se revolta fata, la auzul atitudinii lui Remy.
- Taci si asculta mai departe, vorbi Remy absent, strivind tigara in podea.

Episodul 5

Ninsoarea se intetea... Incepuse sa bata vantul si sufla cu tot mai multa putere. Nici Remy si nici fata nu observasera, insa, acest lucru. El isi povestea cele mai dureroase momente ale vietii sale, iar ea il asculta. Si amandoi erau pierduti in aceasta discutie, lasand timpul sa treaca pe langa ei.
- Asadar, tata a fost arestat si de atunci m-am dus dracu'... zise Remy, dar fu intrerupt de fata, care intreba pe un ton revoltat:
- Pai da' nu e bine ca ai scapat de el?
- Nu e bine, pentru ca ultimele lui cuvinte au fost "Ies eu din puscarie si dau de tine..."! urla Remy.
Fata ramase uimita la auzul acestor vorbe.
- Tatal tau sa zica asa ceva? murmura ea.
- Nu e tatal meu! E un alcoolic nenorocit care ma va urmari toata viata pentru a se razbuna pe mine pentru raul pe care si l-a facut singur! zise Remy, la fel de tare, dar ceva mai putin nervos.
Se ridicase in picioare si facea ture prin camera, respirand agitat si stresat.
- Si ce-ai mai facut? intreba fata.
- Ce-am facut? Ce stii si tu... M-am apucat de fumat, am inceput sa nu mai invat ca inainte, sa dau mai rar pe la scoala, sa petrec timp cu tot felul de dubiosi, pentru ca, stai linistita, casa aia de copii nu era vreun loc de sfinti... Si acum vreo 2 luni am fugit si de acolo...
- De ce?!!! se revolta fata.
- Asta nu-ti mai pot spune. Crede-ma, insa, am avut motivele mele. Cert e ca diriga s-a suparat, eu nu am mai dat pe la scoala si acum... m-au dat afara...
Urma o pauza, iar fata veni la el si il imbratisa.
- Si ce o sa faci?
- Nu stiu... Pana acum am trait dormind prin subsoluri de bloc ca asta, furand, jocuri de noroc... Dar nu o sa o pot tine toata viata asa...
- Tocmai... Nu poti... se intrista fata si il saruta patimas.
Ninsoarea se intetea. Viscolea de-a dreptul afara. Cei doi nu aveau de unde sa stie ca ninsoarea blocase deja ferestruica prin care cei doi intrasera in subsol.