...::*ISpiTA*::...

...::*ISpiTA*::...


Episodul 1:


Era Duminica,17.06.1860.O zi superba.Ora 6 si soarele era deja la rasarit.
Intr-un satuc de munte,undeva prin America,sincer nu mai retin cum se numea satul,in orice caz avea un nume lung si extrem de greu de pronuntat,parca nici nu era in engleza, cei cativa oameni care traiau acolo se trezeau si viata incepea.Era un sat atat de frumos avand o imensa padure pe care,din motive nestiute,aproape nimeni nu o vizita.Toti se temeau…de ceva.Lasand la o parte padurea,zona era superba.In departare se observau crestele de munti inzapazite pe tot parcursul anului care te faceau sa visezi la o joaca cu zapada.Vreo 30 de case alcatuiau intreaga comunitate impreuna cu biserica,o scoala si primaria care,de fapt,se afla intr-o casa imensa,cea a primarului,deci nu avea o cladire proprie.Toata lumea cunoastea pe toata lumea.Fiecare problema a vreunui satean era discutata si toti ceilalti sateni incercau,prin ce puteau,sa ajute la rezolvarea ei.
Micuta Jane Blackthorne,de 12 ani,se trezise.Nu de bunavoie ci din cauza vocii pitigaiate a mamei sale Jina,care tipa intruna “Trezeste-te leneso!Du-te si da de mancare la animale!”.Micuta Jane casca inca o data si facu un efort pentru a se ridica din pat.Era totusi mult prea devreme ca un copil de 12 ani sa se trezeasca,mai ales ca adormea foarte tarziu din cauza ca trebuia sa hraneasca animalele fiindca mama sa,nu stia din ce motiv,pleca serile de acasa.Fara sa comenteza Jane se imbraca foarte repede si frecandu-se la ochi,inchise usa camerei si grabita se indrepta spre bucatarie.
-Buna dimineata mami!spuse fata zambind,incercand sa ascunda oboseala.
-Poftim?Mai ai curajul sa vorbesti?Dimineata a fost cand m-am trezit eu,don`soara!
-Scuze…spuse fetita aplecand capul.Ma duc sa dau de mancare la animalute.
-Asa sa faci leneso,zbiera Jina in urma fiicei ei.
Fata lua galeata pe care si-o lasa singura pregatita cu o seara in urma si porni spre grajd.Aveau un cal superb,negru,pe care il chema Nero si pe care Jane il iubea enorm,fiindca ii amintea de tatal ei,John,care o invatase pe micuta sa calareasca.Nero avea aceeasi varsta ca si Jane,fiind nascuti in aceeasi zi,dar el era mult mai mare si superb iar ea era atat de mica pe langa el. Mai aveau 2 vacute,cateva gaini si o scroafa.Jane le dadu la fiecare partea de mancare si cand ajunse in dreptul lui Nero se opri,mangaindu-l pe bot.
-Doamne cat as vrea sa se sfarseasca tot.
O lacrima fierbinte i se prelinse pe obraj dar calul i-o sterse cu botul.Nero incepuse sa nechezeasca si isi atingea repetat botul de fata ei facand-o sa rada.Era un semn ca vroia sa iasa la o plimbare.Fetita ii dadu drumul iar el o lua la galop.Ea il privea uluita.Era atat de frumos si de fermecator.Nero se intoarse spre ea si,ajungand in fata ei,se apleca pana in pamant,starnindu-i rasete fetei.Jane se urca si se prinse cu putere de coama lui.In clipele urmatoare cei doi galopau inspre padure.

Episodul 2:


Fara sa isi dea vreunul dintre ei seama intrasera in ea.Cei doi erau atat de fericiti impreuna.Nero simtea cand Jane suferea,de fiecare data simtea si incerca sa o faca sa zambeasca,iar de cele mai multe ori reusea.Era atat de trist sa vezi o copila,o farama de om,plangand,pur si simplu ti se rupea inima.Lacrimile erau mult mai dureroase cand ieseau din ochisorii ei verzi ca jadul coborand usor pe obrajii rumeniti de soare.Era frumoasa chiar si cand plangea.Parul lung si cret era piesa de rezistenta a infatisarii ei.Toti satenii erau de parere ca micuta Jane urma sa devina o frumusete cum ei nu mai vazura niciodata.Si cum tot galopau pri padure la un moment dat Jane isi dadu seama ca nu stie unde se afla.Nero incetinise si privea dezorientat in jur.Tot galopand in disperarea de a o face pe micuta fericita el uita sa se mai uite in jur...Se ratacisera.Nero mergea incet uitandu-se intr-o parte si in alta,la fel facand si Jane. Era speriata,vizibil speriata.Strangea din ce in ce mai tare de coama lui Nero.Era deja 6 jumate iar cei doi nu erau acasa.
-Mama ma va certa foarte tare,sopti ea inspaimantata inchizand ochii.
Nero nu scotea nici un sunet.In sinea lui era si mai disperat decat fetita.Nu suporta ca ea sa pateasca ceva.Printre lacrimi micuta vazu niste lumini care indicau mai exact iesirea din padure...
-Nero...drept in fata,zbiera micuta Jane.
Calul o lua la galop.
Ajunsera cu greu la locul pe care il zarise micuta.De fiecare data cand credeau ca au ajuns isi dadeau seama ca mai aveau ceva de mers dar intr-un final au ajuns dar ceva ii tinea pe loc...cu ochii bulbucati,uluiti.Ce era oare?


Va urma...

Episodu 3:

Jane nu isi putea lua ochii de la ceea ce vedea...Visa?Cel mai proababil avand in vedere cat de obosita era.Dar in acest caz si Nero visa fiindca nici ochii lui nu se puteau dezlipii de ceea ce vedea.Parca era impietrit,nu se putea misca.Si-o dorea dar degeaba.Nu reusea.Atunci micuta intrerupse asurzitoarea tacere.
-Incredibil,rostise Jane uluita,abia rasufland.
Nero clatina din cap si cu un imens efort de vointa inainta.
-N-am vazut in viata mea asa ceva,continua fetita la fel de uluita.
Superbul armasar inainta fara voia lui,parca vrajit de ceva,dar ce era acest ceva?
-Incredibil,exclama inca o data Jane sarind de pe cal.Se invartise de cateva ori,pletele fluturandu-i in adierea calma a vantului.ra atat de mica si atat de superba.Nero necheza,parca void sa rada apoi intra in jocul fetei.Iarba verde si destul de maricica,cerul albastru,de un albastru nemaivazut se spargea,parca,in mii de diamante la atingerea apei cristaline.Cativa metrii patrati inconjurati de padure,in centru gasindu-si locul un lac absolut mirific.Iarba,floricelele de camp,mirosul proaspat,diferit de cel foarte cald,de balegar care era mereu prezent asupra satului,Lacul acela incredibil,cerul fara pata si piesa de rezistenta:o mica insulita in mijlocul lacului pe care poposea falnica o salcie imensa care isi lasa crengile subtiri pana in pamant,ca o perdea.Toate aceste „marunteli” faceau din aceasta poenita un loc mai mult decat de vis.
Micuta Jane se arunca in iarba moale si respira adanc.Ametise de la cat se invartise.Dar era atat de fericita.Nero se afla pe marginea lacului band putina apa si bucurandu-se de frumusetile naturii.Micuta se ridica zambind,indreptandu-se spre armasarul care stralucea divin in bataia soarelui.Ii mangaie coama iar el se apleca lasand-o pe micuta sa se urce in spinarea lui.
-Nero...spuse ea razand.Vreau sa merg acolo,si isi indrepta degetul spre directa insulitei.
Nero dadu din cap si o lua la galop prin apa.Cercetase inainte adancimea apei cu privirea si isi dadu seama ca nu era adanca deloc deci nu era nici cea mai mica primejdie de inec.Daca i-ai fi vazut...Erau pur si simplu superbi.Apa dansa in jurul lor ca niste diamante orbitoare.Daca le-ai fi facut o poza si o puneai intr-o rama pe peretele din dormitorul tau si ai privi-o in fiecare dimineata te-ai simti ca in rai.Cu siguranta ca cei doi asta simteau in acele momente.Era ca si cum ar fi gasit paradisul intr-o lume atat de josnica si murdara.

Va urma...