pozele am sa le pun data viitoare ca nu m-am hotarat...
Capitolul I: "Viata fara tine,
e sfarsitul pentru mine..."
Pasi... pasi usori inca ma port pe lumea asta, in noaptea adanca si intunecata... Doar luna si umbra-mi urmeaza pasii. Drumul lung nu se mai termina. Numai imi simt picioarele, dar inca ma mai duc in continuare.
Nu te mai am demult. M-ai parasit, iar pofta de viata a plecat odata cu tine... Cand am crezut ca te am, ca te-am gasit, ca vom fi mereu, ca visul mi-e implinit, ai plecat... Fara nici un cuvant, ai aruncat totul! Tot ce-a fost intre noi... Ai dat totul uitarii, ca si cum nici n-ar fi fost... Nu te credeam asa... Ochii tai, ce nu-i pot uita, sclipirea lor plina de dorinta cand ma atingeai...Pielea ta, mirose a trandafiri...Buzele tale... mai fine ca matasea si mai dulci ca mierea! Atingerile tale ce ma faceau sa tresar... Mangaierile tale, noaptea tarziu... Binecuvantarea de a te simti...... Erai totutl pentru mine si inca esti! Dar ai plecat...
Acum, dupa mult timp, am aflat ca in viata ta e cineva... A fost picatura ce a umplut paharul!!! Durerea e prea mare pentru a fi stopata sau macar stapanita!!! Numai pot... Paru-mi negru lung se unduieste in bataia vantului. Rochia-mi alba de matase, danseaza si ea in bataia vantului... De ce ai plecat??? Fara motiv, fara ramas bun... Pur si simplu ai renuntat la tot!... M-ai lasat pustiita, sa ma innec in oceanul de lacrimi si durere... Ai plecat si mi-ai luat tot... Inima, sufletul, dorinta de a trai, puterea de a zambi.... Am ramas o epava... Bantuita de trecut si haituita de durere, abia imi duc ultima suflare...
Un susur de apa se aude din departare. Ma duc usor si ma las in genunchi pe marginea lacului in care se varsa un mic rausor. Chipul palid, buzele movii ce inca cersesc sarutarea ta, lacrimile-mi argintii ce m-ai facut sa le vars... Nu ma recunosc...
Tu... te iubesc atat de mult... n-ai stiut sa pretuiesti ce ti-am dat... Cu ce ti-am gresit? Cu ce ti-am gresit? Cu ce sunt vinovata? Cu ce nu te-am ajutat? Ce nu ti-am dat? Nu te-am putut satisface?? Dupa atatea sacrificii, ai plecat... Am renuntat la tot pentru tine, la familie, prieteni, tara, casa religie, inima, puterea de a fi fericita... Vreau sa iesi din mintea mea!!!! Acum!!! Iesi!!! Iesi!!! IESIIII!!!!!! Ma ridic si alerg, urmand un drum fara noima, trecand pe langa peisaje de neinteles... Dorinta e prea mare.... Rana sangereaza... Durerea e insuportabila!!! Vreau sa scap!!!!
Numai pot fi cu tine, deci nimic nu are rost... Nu am putut iubi decat odata in viata! Si te-am ales pe tine... dar m-ai dezamagit... Am ramas blestemata, caci am jurat sa te iubesc vesnic, si dincolo de moarte... Acum nu vreau decat sa scap de prezenta ta, de chipul tau ce ma vaneaza si-mi ia mintile!!! Durerea ma ucide si ma impinge la lucruri de neiertat!... unde ma uit, te vad... Acum fug de privirea ta! Soaptele tale dulci, ce mi le ziceai noaptea si dimineata, rasuna acum intr-un ecou infinit in capul meu! Vreau doar sa iesi... O zi de liniste mi-ar fi de-ajuns....
Am vrut sa imbatranesc langa tine, sa fiu mama copiilor tai... Dar ai ales altceva... De ce?... Nici acum nu stiu....
Alerg cred ca de ore in sir. Am juns... Aici se va sfarsi totul... Durerea, amintirea ta si ...Viata mea blestemata... Ma opresc cu lacrimle curgandu-mi siroaie. Privesc inaintea-mi si...
