1
Intre cer si pamant nu exista nici o distanta.Nici o linie sa le desparta.Cerul face parte din pamant si pamantul din cer.De cate ori intind mana in sus il simt si ii reamintesc ca sunt el.Ma ating pe mine insumi.Ce cliseu demn de absurd.
Poate am sa mai fumez o tigara.Poate mai beau nitel.Poate asa se umple ceva in mine,afara de plamani si rinichi.
Azi Natu a cules flori pentru mine si fratele meu.In buchet e si un iris frumos.Si o floare denumita sugestiv nu-ma-uita.
-Natu,ce floare e asta?
Ma privi intrebatoare.Nu stia ce sa raspunda.
-E o floare frumoasa!
-Da,dar cum o cheama?
-Nu stiu!
Am invartit misterioasa floare de doua-trei ori.Am invartit-o apoi in cealalta parte sa nu ameteasca.Parea asa dulcica cum statea si nu-mi reprosa sa-i dau drumul.
Aveam vreo cinci ani si imi amintesc vag cum Natu a aterizat pe mine.Statea o fata frumoasa,blonda,carliontata intr-un copac pe o creanga mai firava.M-am dus la ea si am intrebat-o ce facea.
-Cautam frunzele pomului.
Intr-adevar era iarna,iar pomi dezgoliti statea asa jenati in padurea moarta.
-Ai sa pici! Urcatul in pom e pentru baieti!
-Atunci vino si ajuta-ma!
Am ascultat-o zapacit si m-am urcat repede in copac la doua crengi distanta de ea.Ne-am uitat dupa macar o frunza uscata,dar n-am dat de nici una.
Craca pe care Natu statea incepuse sa se rupa.M-am speriat si am apucat-o de mana.
-Stai! Ai sa pici!
Nu apuca decat sa ma priveasca ingrozita.Creanga se rupse de tot ia ea ma strangea cat de tare putea.
-Tine-te bine!
Desi era asa frig mana imi transpirase.Ea tipa terifiata,dand din picioare.Nici creanga pe care stateam eu nu a rezistat si s-a rupt.Am aterizat in mod ironic primul,iar ea pe mine lovindu-ma cu cotul in burta.Cand mi-am mai revenit i-am pus mana pe cap s-o trezesc.Am vazut pete rosii in zapada chiar langa ea si m-am panicat.Am intors-o cu fata in sus si am observat o taietura nu prea mare pe frunte.M-am ridicat si l-am strigat pe frate-miu care a aparut imediat.M-a ajutat s-o ridic si ne-am chinuit s-o ducem la parinti nostri,care,aparent,vorbeau cu parintii ei.
-Darius unde ai fost? intreba mama.
-Dupa Sora!
Din strigatele celeilalte femei am inteles ca fata se numea Natu.Mi-am repetat numele ei in minte de mai multe ori in acea zi.Ba chiar si cu voce tare.Cand il spuneai de mai multe ori suna ca un vajait vag,cu intreruperi la cele doua consoane.
Era asa feminin si bizar numele ei.Nu l-am putut uita.
Acum ea crede ca Darius a fost cel care a salvat-o.Nici eu nu m-am sinchisit sa-i spun,mandrindu-ma in sinea mea cu statutul de erou anonim.
Nu puteai face diferenta intre noi pe atunci,dar acum ar fi cam greu sa nu o faci.Eu am piercing in ambele urechi si sunt slab mort si palid.Darius e un culturist ingrijit.
______________________
Nimic prea mult,parerea mea..Astept comm-uri si critici
